Pozitia nivelului lacului fata de nivelul marii este de mare importanta intrucât reflecta evolutia lui precum si gradul si sensul comunicarii cu marea. In perioada 1952-1954 nivelul apei lacului era la -115 cm, in 1966 la -33 cm, iar dupa 1970 a depasit nivelul marii. Existenta si evolutia lacului depinde de bilantul hidric, adica de raportul dintre cantitatea de apa primita si cea pierduta. Variatia bilantului atrage dupa sine variatia nivelului si a continutului in saruri ale apei. Sursa de alimentare a lacului este din precipitatii (51,5%) si din surse subterane. in ultimii ani este evidenta o crestere a aportului subteran, crestere care a adus la o ridicare lenta dar continua a nivelului lacului. Procesul de pierdere a apei este numai prin evaporatie. Pentru lacul Techirghiol care are un continut de saruri de peste 70 g/l, evaporatia s-a calculat aplicându-se un coeficient de corectie conform caruia cantitatea de apa evaporata reprezinta 80% din valoarea obtinuta pentru lacurile dulci din apropiere. Evaporarea apei este inlesnita si de faptul ca la suprafata lacului nu exista vegetatie plutitoare care sa impiedice evaporarea apei. Mineralizatia apei variaza de la un anotimp la altul, variatiile fiind determinate de fazele de regim hidric in care predomina diversii componenti ai bilantului (alimentare, evaporatie, ani secetosi, etc.). in acelasi timp chiar in interiorul lacului continutul de saruri difera in functie de pozitia sursei de alimentare, de gradul de izolare a unor portiuni fata de restul lacului. In majoritatea analizelor gasim pentru lacul Techirghiol concentratii care variaza in mod frecvent intre 80-90 g/l, cu unele depasiri ale limitei superioare pâna la 110 g/l in anul 1931, dar si cu scaderi pâna la aproape 70g/l. in ultimii ani, instalarea unui bilant hidric pozitiv constant, prin cresterea aportului de apa dulce, a redus din nou concentratia la aproape 70g/l. intrucât s-a constatat ca variatia salinitatii este strâns legata de variatia nivelului apei, fiind invers proportionala cu aceasta, este posibil ca in conditiile actuale de crestere treptata a nivelului, concentratia sa scada la 50g/l. Pentru a se evita unele urmari ale cresterii continue a nivelului, s-a procedat la evacuarea apei din lac. Tipul hidrochimic in care se incadreaza apa din Lacul Techirghiol este cloro-sodic pur, iar procentul mare de cloruri (85-90%) si sodiu (77-84%) indica apartenenta genetica de mediul marin. Din studiile detaliate efectuate s-a observat si concentratii mari de calciu si magneziu. Transparenta si culoarea apei depind atât de continutul de particule minerale si organice sau chiar de microorganismele din apa, cât si de gradul de luminare a stratului de apa (pozitia soarelui, starea cerului, etc.). Ca urmare a salinitatii ridicate lacul Techirghiol are o culoare de un albastru metalic. In caz de inflorire a apei, apa lacului capata o culoare verzuie. Pieirea in masa a micului crustaceu Artemia salina (la inceputul toamnei) da apei o culoare rosiatica. in perioadele de dezvoltare maxima a algelor se diminueaza si transparenta apei.