Biserica evanghelică fortificată din Viscri, comuna Bunești, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, turn de poartă este monument istoric, cod LMI BV-II-a-A-11843. Din anul 1999 biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Biserica-sala a fost construita de secui si ulterior a fost preluata de sași. Biserica a fost fortificata in secolul al XV-lea si transformata intr-o biserica fortificata cu turnuri, bastioane si doua ziduri de apărare

Biserica evanghelică fortificată din Dacia, comuna Jibert, județul Brașov, a fost construită în 1500 pe baza unei vechi bazilici romanice datată din secolul al XIII-lea. La intersecția celor 2 străzi principale ale satului, pe un teren plat, se afla cetatea bisericească a acestui sat al Scaunului Rupea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI BV-II-a-B-11666.

Biserica evanghelică fortificată din Viscri, comuna Bunești, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, turn de poartă este monument istoric, cod LMI BV-II-a-A-11843. Din anul 1999 biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Biserica-sala a fost construita de secui si ulterior a fost preluata de sași. Biserica a fost fortificata in secolul al XV-lea si transformata intr-o biserica fortificata cu turnuri, bastioane si doua ziduri de apărare

Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de așezări omenești datând din paleotic si neoliticul timpuriu (5.500-3.500 î.H.). Prima atestare documentară datează din anul 1324 când sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetății, Castrum Kuholm. Numele de Kuholom face referire la roca pe care a fost ridicata: bazaltul. Documente din secolul al XV-lea menționează cetatea ca fiind un important centru comercial și meșteșugăresc, cu 12 bresle. Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificație dar și refugiu pentru populația ce locuia dealurile și valea din împrejurimi, așezarea ei fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice.